Ziua Nationala
La multi ani, dragi romani, oriunde v-ati afla!
Chiar cu riscul de a parea patetica, spun hotarat: EU SUNT ROMANCA!
Cu atat mai mult cu cat de cativa ani, nu mai sunt in tara. Dar sangele meu e 100% romanesc si ma 'incapatanez' sa consider acasa ca fiind in tara. Asta, evident, spre surprinderea italienilor, care considera ca daca ti-ai parasit tara, trebuie musai s-o uiti si sa te asimilezi lor. Si intreaba:'de ce vrei sa mergi in Romania de Craciun'?
Pai cum de ce, mai... cand am aflat ca voi avea doua saptamani libere de Craciun m-am grabit sa cumpar biletul de avion, pana nu se razgandesc sefii si-mi 'amana' concediul, ca n-ar fi prima data.Si, ca o paranoica ce sunt, am rugat un coleg sa-l plateasca cu cardul lui de credit (al meu nu era incarcat, ca-l folosesc numai pe cel de debit=cat am atata cheltui), ca nu cumva a doua zi sa nu mai gasesc locuri. :) Femeie nebuna, dar chiar n-am vrut sa risc. Si dupa aceea saream, la propriu!!!!, prin firma, de nu pricepeau colegii ce m-a apucat... strechea=fericirea. :)
Him, am inceput cu o idee si am ajuns la cu totul altceva.. :)
Dupa 50 de ani de comunism, dupa odioasele defilari de 1 Mai si 23 August, am uitat, sau pur si simplu n-am fost invatati niciodata, mandria de a fi roman. I-am admirat intotdeauna pe americani pentru spiritul lor patriotic, pentru americanismul lor atat de fatis. Chiar in situatii dificile, cum a fost dupa acel negru 11 septembrie 2001 sau dupa 'vizita' uraganului Katrina si tot ce-a lasat in urma, cu toate criticile adresate administratiei, etc, n-au incetat nici un moment sa fie americani si mai ales, sa fie mandri de asta.
Suntem europeni de 2000 de ani, crestini tot cam de pe atunci, avem o cultura, nu avem motive sa nu fim mandri de romanitatea noastra.
Sigur ca avem si uscaturi (cum am mai scris si cu alta ocazie :)), toti le au, dar de aici si pana a uita sa fim romani, a ne fi rusine de tara si de poporul nostru, e cale lunga, pe care sper s-o strabata cat mai putini posibil.
Asa ca, 'draga tara si scump poporul meu', eu va urez ,si imi urez, 'La multi ani si numai buni!'.
Chiar cu riscul de a parea patetica, spun hotarat: EU SUNT ROMANCA!
Cu atat mai mult cu cat de cativa ani, nu mai sunt in tara. Dar sangele meu e 100% romanesc si ma 'incapatanez' sa consider acasa ca fiind in tara. Asta, evident, spre surprinderea italienilor, care considera ca daca ti-ai parasit tara, trebuie musai s-o uiti si sa te asimilezi lor. Si intreaba:'de ce vrei sa mergi in Romania de Craciun'?
Pai cum de ce, mai... cand am aflat ca voi avea doua saptamani libere de Craciun m-am grabit sa cumpar biletul de avion, pana nu se razgandesc sefii si-mi 'amana' concediul, ca n-ar fi prima data.Si, ca o paranoica ce sunt, am rugat un coleg sa-l plateasca cu cardul lui de credit (al meu nu era incarcat, ca-l folosesc numai pe cel de debit=cat am atata cheltui), ca nu cumva a doua zi sa nu mai gasesc locuri. :) Femeie nebuna, dar chiar n-am vrut sa risc. Si dupa aceea saream, la propriu!!!!, prin firma, de nu pricepeau colegii ce m-a apucat... strechea=fericirea. :)
Him, am inceput cu o idee si am ajuns la cu totul altceva.. :)
Dupa 50 de ani de comunism, dupa odioasele defilari de 1 Mai si 23 August, am uitat, sau pur si simplu n-am fost invatati niciodata, mandria de a fi roman. I-am admirat intotdeauna pe americani pentru spiritul lor patriotic, pentru americanismul lor atat de fatis. Chiar in situatii dificile, cum a fost dupa acel negru 11 septembrie 2001 sau dupa 'vizita' uraganului Katrina si tot ce-a lasat in urma, cu toate criticile adresate administratiei, etc, n-au incetat nici un moment sa fie americani si mai ales, sa fie mandri de asta.
Suntem europeni de 2000 de ani, crestini tot cam de pe atunci, avem o cultura, nu avem motive sa nu fim mandri de romanitatea noastra.
Sigur ca avem si uscaturi (cum am mai scris si cu alta ocazie :)), toti le au, dar de aici si pana a uita sa fim romani, a ne fi rusine de tara si de poporul nostru, e cale lunga, pe care sper s-o strabata cat mai putini posibil.
Asa ca, 'draga tara si scump poporul meu', eu va urez ,si imi urez, 'La multi ani si numai buni!'.