Spovedanie- nerecomandat ateilor
Total nerecomandat ateilor- ca sa nu avem discutii.
Ieri dimineata, ma trezesc devreme cu gand sa merg la biserica sa ma spovedesc ( evident dupa pregatirea de rigoare ) dar spre marea mea surpriza, mi se intorsese gripa- ameteala, stare de slabiciune, etc (precizez ca in momentul scrierii, cucoana gripa e in plina desfasurare ). Si cum, biserica este la 50 km distanta, ok, nu merg pe jos tot drumul, se intelege, dar nici chiar vis-a-vis nu e, am tot stat in cumpana daca sa ma pornesc la drum sau nu; in final Dumnezeu mi-A Dat gandul cel bun si facand o cruce mare si cateva metanii, am plecat.
Si bine am facut. Pana am ajuns la biserica imi trecuse gripa (temporar, ca azi dimineata iar s-a prezentat la datorie- dar asta-i alta poveste :)). Daca stau bine si ma gandesc, trebuie sa recunosc ca tare e buna 'afacerea'- dai pacate si in schimb te simti mai usor (la propriu) si, daca e cazul, si Sfanta Impartasanie- asa da 'shopping', ca tot e sezonul.
La citirea moliftei eram mai multi si nu stiu daca a fost o intamplare sau nu, dar chiar parintele a pus Epitrafirul ( partea lunga si ingusta din fata a vesmantului preotesc ) peste capul meu.
Dar ce m-a mirat mai mult a fost altceva- aveam intentia ca la spovedanie sa-l intreb ceva pe parintele Marius ( preot de parohie, nu e vorba de un calugar imbunatatit- vedeti acusi de ce am precizat asta ), dar cum mai erau si altii care isi asteptau randul si trebuia sa inceapa si Sfanta Liturghie, am renuntat, spunandu-mi in gand ca il voi intreba cand va fi mai liber... ca sa ma pomenesc ca parintele imi raspunde la intrebarea din gand - mintea mea de inginer imi spune ca singura explicatie logica este ca la spovedanie mai era Cineva, care i-A Spus parintelui de framantarea mea.Nu vreau deloc sa-l subapreciez pe parinte, care, desi la inceput mi s-a parut cam sever, reuseste sa dojeneasca fara sa supere sau sa clatine in credinta pe cel care-s gresit, dimpotriva. Dar alta explicatie nu e...
Doamne-Ajuta si post usor si cu folos.
Ieri dimineata, ma trezesc devreme cu gand sa merg la biserica sa ma spovedesc ( evident dupa pregatirea de rigoare ) dar spre marea mea surpriza, mi se intorsese gripa- ameteala, stare de slabiciune, etc (precizez ca in momentul scrierii, cucoana gripa e in plina desfasurare ). Si cum, biserica este la 50 km distanta, ok, nu merg pe jos tot drumul, se intelege, dar nici chiar vis-a-vis nu e, am tot stat in cumpana daca sa ma pornesc la drum sau nu; in final Dumnezeu mi-A Dat gandul cel bun si facand o cruce mare si cateva metanii, am plecat.
Si bine am facut. Pana am ajuns la biserica imi trecuse gripa (temporar, ca azi dimineata iar s-a prezentat la datorie- dar asta-i alta poveste :)). Daca stau bine si ma gandesc, trebuie sa recunosc ca tare e buna 'afacerea'- dai pacate si in schimb te simti mai usor (la propriu) si, daca e cazul, si Sfanta Impartasanie- asa da 'shopping', ca tot e sezonul.
La citirea moliftei eram mai multi si nu stiu daca a fost o intamplare sau nu, dar chiar parintele a pus Epitrafirul ( partea lunga si ingusta din fata a vesmantului preotesc ) peste capul meu.
Dar ce m-a mirat mai mult a fost altceva- aveam intentia ca la spovedanie sa-l intreb ceva pe parintele Marius ( preot de parohie, nu e vorba de un calugar imbunatatit- vedeti acusi de ce am precizat asta ), dar cum mai erau si altii care isi asteptau randul si trebuia sa inceapa si Sfanta Liturghie, am renuntat, spunandu-mi in gand ca il voi intreba cand va fi mai liber... ca sa ma pomenesc ca parintele imi raspunde la intrebarea din gand - mintea mea de inginer imi spune ca singura explicatie logica este ca la spovedanie mai era Cineva, care i-A Spus parintelui de framantarea mea.Nu vreau deloc sa-l subapreciez pe parinte, care, desi la inceput mi s-a parut cam sever, reuseste sa dojeneasca fara sa supere sau sa clatine in credinta pe cel care-s gresit, dimpotriva. Dar alta explicatie nu e...
Doamne-Ajuta si post usor si cu folos.