Cleopatra Stratan-Mama

Romania.. la cos cu ea...

Faptul ca ceilalti se intrec sa ne scuipe, nu ma mai mira de mult timp.. si intr-ul fel au si motive... suntem primii care o fac.. nu, nu voi incepe o lunga demonstratie patriotica despre cat de grozavi suntem (nu ca n-am fi...) noi romanii, cu exemple de la Decebal pana in prezent.. dar am observat un fenomen, cel putin straniu, dupa parerea mea: multi ( nu zic majoritatea, dar multi sigur sunt ) din cei plecati in afara, imediat sau dupa ceva timp incep sa arunce cu noroi in absolut tot ce inseamna Romania.
Cu siguranta e multa mizerie (prezenta in toate tarile lumii, mari si mici), multa lipsa de educatie si de bun simt ( care se manifesta si la ceilalti, poate doar nitel camuflata in oarece formalism, dar tot aia e... ), multa birocratie, coruptie ( din pacate, eu una n-am auzit de o tara in care guvernul sa nu fie acuzat pe buna dreptate ocazional sau nu de coruptie...) si lista e destul de lunga... si o stim cu totii foarte bine...dar spune un singur lucru: ca suntem OAMENI si ca NIMENI nu-i perfect... nu exista popor perfect sau tara perfecta... in care curge numai lapte si miere si toata lumea e super fericita etc etc... n-a existat si nici nu va exista vreodata. Fiecare popor isi are varfurile si mojicii lui, fiecare popor are o anumita doza de ospitalitate, de inteligenta sau de ipocrizie... noi am fost poate privilegiati in anumite privinte si n-a mai fost loc de altele.. pe care le-au primit ceilalti.
Nu suntem nici mai buni, nici mai rai in absolut, decat ceilalti. Suntem poate mai modesti/smeriti si suntem obisnuiti sa vedem doar defectele noastre si calitatile celorlalti. Avem cu siguranta multe de invatat de la altii, asa cum si altii pot invata multe de la noi.
Dar cele mai dureroase injuraturi aduse Romanilor sunt cele care vin de la romani.. si nu neaparat de la cei care sunt in tara, ci de la cei plecati... dorul nu te face sa uiti de ce ai plecat, dar te ajuta sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva... pe cei pe care ii ajuta fireste... pentru ca, din pacate, sunt unii care poate din dorinta de a se integra in tara de adoptie poate din alte motive, practica la nivel de sport improscarea a tot ce inseamna Romania si romanii. Dar uita un lucru elementar: nu te poti trasforma in ceea ce nu esti si nu vei fi niciodata... aruncandu-ti tara la gunoi, te arunci pe tine insuti/insati.. si nu mai ramane decat un gol si atat.
'Nu stiu altii cum sunt'... dar eu cand vine vara abia astept sa ma intorc in tara, si nici o croaziera pe cel mai luxos vas si spre cea mai grozava destinatie nu m-ar putea convinge sa renunt la portia mea de Romania si de ACASA.

De la Alinutza citire..

Reclama:
'Vrei sa ai casa la munte?
Vrei cea mai tare masina de pe piata?
Vrei vila la mare?
Vrei sa iti petreci vacantele in Seychelles ?

Magazinul nostru iti ofera o gama variata de cuie in care sa iti pui pofta... '

15 septembrie

De data asta, chiar a venit toamna.. si inca in forta. Ploua de doua zile si nu da semne de oboseala.. din pacate.
Ciudata zi si-a gasit si madama sa-si faca aparitia.. chiar prima zi de scoala (bine, aici cam fiecare regiune incepe scoala cand ii taie capul, dar ma rog).. ok, ok, si in tara, mai variaza data, dar eu am ramas tot pe stilul vechi, cu inceputul cursurilor pe 15 septembrie.. si va rog frumos sa nu incercati sa ma convingeti ca nu (mai) e asa, ca n-aveti sanse... am zis.. :)
Revin la 15 septembrie.. cu siguranta am eu fluturi, dar imi amintesc cu drag de prima zi de scoala(clasa I mai ales), cand o chestie acolo mai mult neagra decat alba, cu panglicuta si uniforma (sic), ducea foarte mandra un buchet, 'pentru doamna invatatoare' (imi pare rau, Vio, poze n-am.. adica am ceva, dar au ramas la mama acasa..). Si-mi amintesc de doamna invatatoare si de domnul invatator-fam. Bulancea ( o paranteza.. era o comuna mai mica si avea clase simultane-a-I-a si a-III-a facea cu doamna, a II -a si a IV-a cu domnul-sali diferite, se intelege :)).
Si chiar le pasa de cum citea/scria fiecare ( of, of, of cu mine la scris.. preferam sa rezolv si problemele oral, numai sa nu scriu.. :D ), si faceam scenete in fiecare an si nu erau 25 de premiul I, pentru o clasa de 25 de elevi (ok, eram mai putini, dar ati prins ideea.. :)).. vreau sa spun ca se incuraja competitia, daca vreti s-o numiti asa, chiar de la inceput.. si nu dupa principiul.. lasa ca tot primiti toti acelasi premiu, indiferent daca il meritati sau nu. Cu siguranta, asteptarile tinerilor din ziua de azi (!!!!) de a primi totul deodata si fara nici un efort, nu isi are aici explicatia, dar o radacinuta, se poate.
Dar deja am luat-o pe aratura si e cam mult... domnul nu mai traieste, el care m-a dezvatat de a incepe propozitiile cu 'Iiihhh' ( chestie pe care am remarcat-o inclusiv la unii crainici/ziaristi), care s-a straduit sa ma dezvete de obiceiul (prost!!) de a-i da ghionturi colegului de banca si de a ma certa cu el in timpul orei (precizare-fara falsa modestie, eu si colegul eram cei mai buni din clasa-era si greu tare :D, dar si printre cei mai nazdravani).. a incercat cu punerea la colt a vinovatilor.. cat eram la colt, a mers, cum ne intoarceam in banca, reluam cu spor activitatile normale.. adica.. studiat, dar si ciondanit en-gros. :)
El, care m-a invatat sa-mi spun punctul de vedere clar si hotarat ( bun obicei, luat si de la profesorul de matematica din liceu, d-nul Cohal )- da, da, si de aici mi se trage 'blandetea', atat de 'apreciata' de unii... hi hi hi.. cam tarziu de corectat asta, chiar daca as vrea.
E ciudat cum unele lucruri ti se intiparesc in minte si ti le amintesti, chiar si dupa multi, multi ani.. unii ar spune ca e semn de batranete.. posibil si asta.
Cand suntem mici, mai ales in perioada scolara (daca sunt si examene, si mai si..) ne dorim sa crestem cat mai rapid, sa fim 'mari'.. si cand suntem mari, din unele puncte de vedere, ne gandim 'ce bine ne era cand eram mici'.
Na, ca m-a apucat nostalgia.. asa ca va urez -spor la invatat/lucru.
Si de la Bacovia citire:
'Plouă, plouă, plouă,Vreme de beţie -Şi s-asculţi pustiul,Ce melancolie!Plouă, plouă, plouă…'

Una calda, una rece...

Una calda... recent(!!!) a fost ziua mea de nastere si cu ocazia asta am constatat (inca o data) ce prietene grozave am. Pe bune... cu siguranta mai bune decat merit, recunosc, dar ma bucur ca le am.. si incerc sa le pastrez... fara ele, viata mea n-ar fi la fel de plina.. da, stiu suna a 'multumim din inima partidului...' dar asta e adevarul... chiar reusesc (ele...) sa-mi umple viata. Multumesc din suflet ca existati.
Una rece... azi se implinesc 5 ani de cand o mana de criminali, ajutati desigur, n-au avut altceva mai bun de facut decat sa loveasca Turnurile Gemene. Si daca doar ar fi lovit America, ce, e drept isi baga nasul des unde nu prea ii fierbe oala.. boala grea.. si a vecinilor nostri din pacate.., in amorul propriu si 'doar' ar fi distrus simbolul american prin excelenta, mai era cum mai era. Au aterizat ei langa Casa Alba, fara voie evident :D, si n-a fost un capat de tara.. dar au omorat sute de mii de oamni, au distrus sute de mii de familii... si NIMENI si NIMIC nu poate justifica asta... nici o religie si nici un Dumnezeu nu ar cere vreodata sange nevinovat...
Dumnezeu Sa-i Odihneasca si fie ca moartea lor sa nu fi fost in zadar...

Curajul de a nu (mai) tacea

Deunazi(mai exact ieri :)), o prietena ( nu spui cine-persoana importanta :)) a intrebat daca ar fi bine sa-si faca lucrarea de licenta pe domeniul Resurse Umane.. dar nu in sensul de mers interviu, vazut, placut, angajat, ci din alta perspectiva.. a acelor care s-au confruntat, macar o data, (si cu siguranta suntem multi :)) cu o situatie de genul: aflat de interviu pentru un post X, prezentat interviu pt post X, admis pentru post X, angajat.. si in final lucrat pt post.. Y.. adica ceva ce n-avea nici in clin, nici in maneca (si nici macar in pantaloni :)) cu cerintele initiale.
E drept ca nimic nu e batut in cuie, ca oricand exista exceptii de la regula etc, dar ca ceea ce ti s-a spus initial ca trebuie sa faci nu este decat (sau nici macar) exceptia de la activitatea zilnica, mi se pare cam mult. Binenteles, depinde si de adaptabilitatea fiecaruia, dar eu zic ca daca omul a aplicat (!!! :D) pentru o anumita activitate, teoretic(nu intotdeauna si practic, recunosc..) aceea vrea sa faca, nu altceva. La fel cum nu voi intelege niciodata ce rost are ca pentru un interviu, o firma sa ceara n specializari ale candidatilor (sunt pe tarlaua IT, deci vorbesc de zona asta in principal), cand se stie foarte bine ca daca ai cel putin primele 2 (maxim 3) cerinte, ai sanse reale.Vorba prietenei-daca chiar le-ai avea pe toate, ai fi senior NASA si te-ai mai duce la ei la interviu(unde ei inseamna orice firma normala dpdv a dimensiunilor.. deci nu ma refer la Microsoft si tot neamul lor).Firma stie ca toata povestea e de umplutura, candidati la fel.. si atunci, ce sens are?Doar ca sa para firma serioasa? Mie mi s-ar parea cu adevarat serioasa exact una care nu mi-ar vinde gogosi chiar din start(ca oricum una-doua-noua tot servesti pe traseu.. parerea mea :D).
Se bate (sau se batea la un moment dat) moneda pe 'fisa postului'... chestia e ca oricum nu se tine seama de ea(idem ca mai sus, adica parerea mea...) si conteaza doar ca hartie in plus la dosar.. ca oricum daca ti se cere sa faci ceva (ce se inscrie in limitele meseriei si a bunului simt se intelege :)), chiar daca nu-i in fisa postului (daca aceasta exista..), tot trebuie s-o faci.. si atunci...?
Mai bine s-ar scrie la fiecare domeniul de activitate (:D) si la detalii- 'Diverse'. Ce ziceti? :)

In caz ca va intrebati ce i-am raspuns prietenei apropos de lucrarea de licenta.. (si chiar daca nu va intrebati, tot va spun :D), i-am zis ca depinde de cat de deschisi la minte vor fi cei din comisie, nude altceva, dar sa nu aiba surprize fata. Dar e placut (si de ce nu, si incurajator) sa stii ca mai sunt si din cei care aleg sa nu (mai) taca.

A venit toamna

'Emotie de toamna - Nichita Stănescu /Nicu Alifantis
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
A venit toamna, a venit, acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare. '
A venit toamna... cu frunzele ei aurii, cu iubirile de vara ce s-au stins, cu mere parguite, cu gutuile ei galbene, galbene... ei, na, gutuile mai au pana sa se faca, dar asta-i amanunt nesemnificativ.. :D
A venit toamna.. si eu nu m-am prins ca ascultam taman melodia asta, decat pe la mijlocul ei.. ei, na, sunt blonda(poreclita=vopsita), asa ca la unele chestii, imi pica mai greu fisa-cartela, cum e acum.. :)
A venit toamna, si au venit buluc si problemele la birou.. una peste alta.. zilele trecute, tot spuneau mai multi nenea doctori ca e bine, ca dupa vacanta/concediu, sa-ti intri treptat, treptat in ritmul normal.. adicatelea sa iei treburile cu taraita... ei, la mine s-a spart conducta din prima, brusc si deodata. :)
A venit toamna.. si acusi reincep ploile, care dureaza 1,2,3 ... saptamani...
A venit toamna.. si daca n-am intra in UE curand s-ar numara si bobocii.. mai bine zis, am face bine sa-i numaram acum, cat mai avem voie sa-i avem..
A venit toamna.. si acusi vine iarna si taiam porcul.. tot, cat mai avem voie...
Acu sa nu se inteleaga ca as avea ceva impotriva intrarii Romaniei in UE.. nici pomeneala.. doar ca n-ar fi rau sa avem si noi ceva de castigat din toata povestea asta..
A venit toamna.. si chiar nu stiu cum am ajuns de la toamna la UE.. oboseala probabil..
A venit toamna.. si-atat. :)

Hello World